Vara asta am vrut sa fiu o aventuriera, asa ca la aventura m-am inscris si in Mykonos! Asadar, pe langa programul normal de plaja, relaxare, mare, relaxare, plaja, mare, am zis sa incerc si ceva total nou pentru mine, si anume un traseu cu caiacul intre plajele ascunse ale insulei.
Zis si facut, mi-am luat inima in dinti, vasla in maini, si m-am aventurat pe marea Egee cea albastra si cristalina, hotarata sa simt din plin briza marii, dar si cu gandul la picnicul care urma sa fie apogeul acestei incursiuni in larg.
Punctul de pornire a fost Panormos Bay, pe coasta de nord a insulei, si de la plaja Panormos am vaslit pana la Plaja Secreta sau Sklavos. Asta a fost prima oprire, si locul perfect pentru o drumetie intr-o zona denumita de localnici „Padurea din Mykonos”. Aceasta „padure” este singurul loc de pe toata insula unde cresc plante aromatice – cimbru, salvie, oregano sau dafin. Pe toate le gasesti doar in aceasta zona a Mykonosului, si nicaieri altundeva – un mic paradis as zice eu – cu mirosuri si privelisti de-a dreptul incredibile.
Dupa aceasta scurta drumetie ne-am intors la posturile noastre, in caiace, si ne-am pus iar pe vaslit, de data asta spre plaja Agios Sostis, si mai apoi spre „Villa beach” care e locul ideal pentru snorkeling. Asa ca am lasat vaslele un pic, si m-am gandit sa ma bucur de faptul ca Marea Egee era atat de calma si clara, ca puteai sa vezi fundul fara nici o problema, desi era la metri adancime. N-am zabovit prea mult insa, pentru ca mai aveam drum de parcurs, pana la mult asteptatul picnic, asa ca am vaslit rapid pe langa insulele Moles si Marmoronis, si ne-am oprit intr-un final pentru picnicul de pe plaja Secreta. Era timpul pentru o oprire oricum, vaslitul asta nu e treaba usoara, va zic sincer, e frumos sa ai marea in fata, dar e si greu, 4 kilometri nu e chiar putin.
Norocul meu ca am reusit sa imi adun fortele ca sa ma bucur de cel mai dragut picnic pe malul marii. ☺
Tipic grecesc, am mancat cel mai bun tzatziki pe care l-am gustat vreodata, preparat acolo pe loc, si mai multe feluri de branza, toate traditional grecesti. Daca va intalniti vreodata cu aceste delicatese, nu va temeti sa le incercati, caci sunt delicioase. Ladotiri, specific zonei Mytilini, a fost preferata mea, pentru ca puteai simti foarte bine aroma de ulei de masline in care aceasta branza de capra sta pret de 12 luni. Dar si Graviera – care este cea mai intalnita branza greceasca (tare si usor dulceaga) si Manouri au avut o savoare deosebita. Trebuie sa le multumesc celor de la Mykonos Kayak Team ca mi-au oferit aceasta experienta unica.
Dupa o dimineata intreaga de vaslit, picnicul pe plaja a venit fix la momentul oportun. Cu legume proaspete, si ierburi aromatice luate din Padurea din Mykonos in care ne oprisem cu putin timp in urma, cu branzeturi care mai de care mai savuroase si tzatziki delicios – a carui reteta promit sa v-o impartasesc intr-un episod ulterior ☺ – picnicul a fost un real succes. Probabil ca a ajutat si privelistea marii albastre care ne inconjura.
Ce sa-i faci, asta e Mykonos, un mic colt de paradis, in care iata, chiar si cei mai putin orientati spre aventura (nu dam nume☺) pot sa isi ia inima in dinti, si sa infrunte valurile doar cu un caiac si o vasla.
gabrielasimion.com 