Da, Periprava este un loc uitat de lume, un loc izolat, pe care nu multi il trec pe harta calatoriilor lor. Intr-adevar, drumul pana acolo dureaza o vesnicie. Circa 5-6 ore cu vaporul din Tulcea pe bratul Chilia, sau 3-4 ore cu catamaranul – o vesnicie cu alte cuvinte. Mai exista totusi si posibilitatea inchirierii unei salupe de viteza, care reduce semnificativ timpul, la doar o ora.
De ce ai vrea sa ajungi acolo? E simplu, pentru ca este o aventura – o aventura in cel mai exotic loc din Europa – Delta Dunarii. E departe de tot ce se cheama civilizatie, pensiuni, muzica in boxe si fum de la gratarele cu mici. E un sat izolat, in care populatia nu depaseste probabil vreo 150 de oameni. Unde posta face corp comun cu o jumatate de cladire ce deja a picat, unde o casa parasita e adapostul unei vaci care a descoperit de curand ce inseamna sa ai un acoperis de chirpici deasupra capului.
Ce ar mai fi de vazut, daca e sa vorbim strict de satucul de la capatul lumii – biserica lipoveneasca cu picturile ei albastre – din pacate foarte putine poze pe net, caci localnicii ar vrea sa scoata bani si din piatra seaca (who can blame them), de unde si tariful piperat pentru fotografierea lacasului de cult. Mai este desigur birtul satului, cu nelipsitul „Aici se vinde loz in plic”, de care patronul nu s-ar desparti nici in ruptul capului, si grupurile de rate cu care te intalnesti inevitabil pe cele cateva ulite ale satului. Cateva dintre casutele din Chirpici inca sunt bine intretinute, in culorile specifice zonei, albastru, alb si din cand in cand verde, cu stuf pe acoperis, si nu stiu din ce motiv cu papusi puse in geam, ca la expozitie – dragute de altfel. Nu stiu daca la capitoul pitoresc sa trec si betivul satului – sau unul dintre ei, pe care nu se poate sa nu sa il intalnesti pe bicicleta. Cred ca merita trecut, asa ca iata, l-am mentionat.
Dincolo de asta, poti sa mai vezi ramasitele lagarului de concentrare de la Periprava, si cimitirul – asta ca sa te intorci un pic cu picioarele pe pamant.
Ok, insa lasand toate astea deoparte, Delta Dunarii este una dintre cele mai frumoase rezervatii naturale din Europa, un loc extraordinar, care are, pentru cine stie sa observe, nenumarate lucruri de povestit. Iar Periprava este unul dintre locurile din care poti sa iti incepi aventura.
Poti incepe cu Padurea Letea, care e usor accesibila din Periprava, la circa 8 kilometri distanta – o drumetie placuta (dar sa iei cu tine si un ghid). In cazul in care nu stiai, Padurea Letea este un mic colt de rai. I se spune asa, pentru ca specii care nu ar avea ce sa caute in acelasi areal, se regasesc totusi unele langa celelalte. De fapt cea mai nordica padure subtropicala, Padurea Letea e un habitat natural protejat, unde stejarii brumarii si albi, plopii albi, frasinii si teii cresc inconjurati de liane, si vita salbatica, si toate astea printre dune de nisip.
Padurea Letea e neatinsa, regula locului este de a nu interveni – toate crengile cazute, toti copacii care s-au uscat – toate raman exact asa cum a vrut natura, de aici si impresia stranie pe care ti-o lasa padurea. Este un loc fantastic. Este o rezervatie naturala in adevaratul sens al cuvantului. Daca ai noroc, poti sa vezi si caii salbaticii, care sunt spectaculosi. Multe legende invaluie acest loc, si cel mai bine ar fi sa nu va aventurati noaptea – cel putin asa spun localnicii.
Tot din Periprava o poti lua cu barca pe canalele inguste, spre lacul Merheiul Mic sau Mare, sau pe Sulimanca, sa descoperiti Delta incetul cu incetul. Doar asa poti observa cateva dintre sutele de specii de pasari care traiesc aici. Pe tot parcursul calatoriei tale cu barca esti urmarit indeaproape de pasari: de starci, egrete, lisite, pelicani…trebuie doar sa stii sa le vezi si sa mergi incet. Sa iti croiesti drum printre stuf si nuferi, ca sa descoperi o lume ascunsa printre noi. Nu ar fi rau sa iti iei si un ghid al pasarilor, asta daca nu ai norocul ca barcagiul sa aiba deja unul.
Inchei asa cum am inceput: de ce sa alegi Periprava, locul uitat de lume? Tocmai de asta, pentru ca e izolat, pentru ca e autentic, dincolo de cliseul care a devenit cuvantul „pitoresc”. Aici descoperi oameni neatinsi de febra cumparaturilor, a reducerilor, a internetului. Oamenii traiesc efectiv „pe-un colt de rai” si sunt mai mult decat dispusi sa iti deschida usa, sa iti povesteasca si ce este, dar mai ales ce a fost candava.
Povesti la limita supranaturalului dar si povesti angrenate in realitatea vietii lor de zi cu zi, toate fac parte din experienta unei vacante intr-un ritm mai lent – asta daca alegi sa vii la Periprava.