Sa scrii despre realitate si despre ce ti se intampla zi de zi pare sa fie cel mai simplu cu putinta. Cuvintele vin si pleaca nepasatoare spre o stare de indiferenta absoluta.
Dar sa scrii despre durere, boala, deces, depresii si esecuri este cel mai greu. Acesta parte din viata fiecaruia iese mai greu la iveala si poate ca de multe ori vrem sa punem toate aceste experiente intr-un cufar bine ferecat si sa aruncam cheia intr-o prapastie fara fund.
Totusi, eu cred ca viata fiecaruia dintre noi este puternic influentata de trairile celor din jur. Cred ca putem slefuii caractere si personalitati prin vorbe sau fapte incarcate de substanta. Cred ca trebuie sa impartasim cat mai mult cu cei dragi iar interactiunea la nivel personal poate vindeca rani adanci.
Astazi, o persoana foarte draga mie mi-a atras atentia ca nu am mai scris si ca nu am mai postat nimic personal pe blog de ceva vreme. Realitatea este ca am scris mult in acest timp. Am scris materiale foarte personale. Am trecut la un nivel mai grav, mai dureros. Am declansat un fel de exorcizare a demonilor interiori. In curand o sa vedeti materiale un pic diferite. O sa scriu despre abuz, despre moarte, despre boala, despre cum e sa pierzi totul dar mai ales despre inceputuri si puterea de a merge mai departe.
Sper ca experientele mele sa ajute la imbunatatirea experientelor voastre si cu totii sa devenim mai buni, mai calzi, mai oameni. Sincer, acesta este scopul meu pe aceasta planeta.
See you next week.
gabrielasimion.com 