Ma intreb frecvent ce dracu vrem de la viata asta. Mereu avem cate o realizare dupa care suntem invadati de nefericire. Nu reusim niciodata sa atingem punctul culminant pentru ca mereu ne setam gresit orizontul.
Care este oare pasul corect spre satisfactie si multumire totala personala?
Nu cred ca exista un pas, aici este eroarea, mereu avem senzatia ca noi cunoastem pasul corect si ca l-am facut. Iar dupa aia categoric urmeaza dezamagirea totala si suntem inapoi la fundul vasului.
De ce pare ca societatea a creat standarde pe care nu le putem atinge? Eronat din nou, standardele sunt ale noastre si sunt deschise sa fie scrise dupa bunul plac si buna multumire a fiecaruia. Dar fireste ca este mereu mult mai usor sa dam vina pe altii si sa spunem ca totul a fost facut sa nu fie realizat….la nivelul standardului.
Frustrarea, nabadaioasa chestie. Nu ne da pace nici ziua nici noaptea, este acel mic soricel ce roade intens din mintea, sufletul si carnea nostra. Suntem doar niste imbecili ce ii dam de mancare oricand ii este foame.
Viata mea a fost mereu cu suisuri si coborasuri si de foarte multe ori mi-am dat seama ca eram brusc nemultumita desi poate nu imi lipsea nimic major sau evident. Mi-am adus aminte ca am invatat in scoala de o piaramida a nevoilor, e clar ca ea exista in fiecare si cu cat anii trec peste noi, ne dorim…mai mult, mai bun si mai mult si mai bun……altfel si diferit.
Ma consider destul de echilibrata si din acest motiv de multe ori m-am dus cu gandul la esenta umana si motivatia noastra scrisa poate in ADN. Poate ca sunt lucruri acolo deja scrise si care nu or sa poata si fie transformate oricat de mult am evolua….poate ca o sa creasca chiar o data cu evolutia societatii si dezumanizarea.
Parerea mea? Eu cred ca trebuie sa ne bucuram de fiecare lucru si sa traim aceasta viata cu ochii deschisi si in primul rand multumiti.
gabrielasimion.com 