De ce si despre ce sa scriu cand am prea multe idei si parca toate se amesteca intre ele cateodata?!
Cand am inceput sa pun cap la cap aceste povestioare saptamanale nu as fi crezut nicio clipa ca va fi de fapt o activitate foarte solicitanta si ca va trebui sa o fac cu adevarat muncind si gandind.
E adevarat ca mereu mi-am asumat ceea ce am spus sau scris si asta cred ca ma caracterizeaza in cel mai inalt grad. Eu imi asum absolut tot, atat defectele cat si greselile mele. Cati dintre voi puteti sa spuneti la fel despre voi si viata voastra?!
Stiu deja raspunsul: “Dar ce stii tu despre mine, Gabriela?”… Ei bine, poate nu stiu nimic… cum poate trebuie sa realizezi si tu ca nu stii multe despre mine….desi povestesc foarte multe.
Chestia asta cu viata publica si impartasitul din viata personala e relativa pentru fiecare. Si cu cat trece timpul parca incep sa vad si la alti oameni ca joaca un rol si ca prezinta ceea ce vor altii sa vada si sa „cumpere”, pentru ca in final chiar cred ca vindem cu totii ceva… de cele mai multe ori, poate chiar o bucata din noi sau mai bine zis din sufletul nostru!
Suntem in acest moment clasati in doua categorii mari, emitentii si receptorii. E greu sa faci parte cu adevarat din ambele categorii. Am realizat asta raportandu-ma la mama mea, fanul meu nr. 1! Ea este, din punctul meu de vedere, receptorul perfect. Are conturi pe Facebook si Instagram si este activa zilnic.. .nu posteaza aproape nimic, dar stie tot ce fac cei pe care ii urmareste, da like si share, poate si comenteaza cateodata.
Eu in schimb fac parte din categoria emitenti. Am un blog pe care scriu, o pagina oficiala si un cont personal pe Facebook, un cont personal si unul de food pe Instagram. 5 canale pe care sunt activa in fiecare zi si pe unele de 2-3 ori pe zi. E o munca enorma si nu e de glumit, trebuie sa o faci cu dedicatie, 7 zile din 7. Emit informatii, detalii personale, sfaturi si pareri… pentru voi toti, minunatii mei receptori, care – din diferite motive – ma urmariti.
Ce am invatat din aceasta ecuatie este ca trebuie sa fii temperat si sa nu incerci sa fii cine nu esti; in timp se vede foarte usor daca esti o persoana artificiala si joci un rol prost pe termen lung. Eu am ales sa fiu EU, fara prea multe menajamente, si sa prezint viata mea asa cum este ea in realitate, fara prea multe filtre. Exista, fireste, un filtru de informatie pe care il aplic, si mai ales unul de bun simt, pe care incerc sa il fac sa fie cat mai intens. Cum am mai spus si anterior, mama citeste ce postez, nu vreau sa ii fie rusine cu mine, vreau sa fie un parinte mandru de copilul lui.
Cand scriu aceste randuri imi dau seama ca probabil unii vor spune ca bat campii… ce fac eu asa de special?! Pai, daca te-am facut pe tine sa ajungi sa citesti pana la aceasta fraza, inseamna ca mi-am atins scopul! 🙂
gabrielasimion.com 