Cum sa ajungi sa calatoresti cu avionul la Business Class fara sa platesti extra?!
Simplu. Faci un atac de panica grav si insotitorul de bord te muta imediat in fata ca sa poata sa te monitorizeze si sa nu bagi tot avionul in panica totala. 🙂
Radem, glumim, dar in ultimul timp ceva imi stimuleaza o frica groaznica in avion. Nu reusesc sa imi mai controlez emotiile in timpul turbulentelor mari. Incep sa tremur, imi creste pulsul groaznic de mult, mainile devin reci si rigide, dar in acelasi timp palmele imi transpira… Chiar simt de fiecare data ca a sosit momentul in care se termina totul. Chiar atunci. Chiar acolo….GATA….s-a terminat!
Pentru mine este foarte ciudat si inexplicabil faptul ca asta se intampla ACUM. Zbor foarte des cu avionul de aproape 20 de ani si abia acum cunosc aceasta panica absurda.
Am tot stat sa ma gandesc ce o declanseaza si cred ca am reusit sa identific ceva. Este vorba despre agresivitatea din lume, despre atacurile asupra unor oameni aflati intr-un avion, oameni total nevinovati si care devin tinta unor dezaxati. Faptul ca avionul devine o tinta perfecta pentru din ce in ce mai multi extremisti si faptul ca nu mai suntem in siguranta in avion parca accentueaza totul in mintea mea.
Dupa criza mea de panica am reusit sa ma linistesc cu un pahar de vin si o pastila, iar stewardesa Tarom mi-a explicat ca avioanele nu se prabusesc din cauza unor simple turbulente, ca sunt astfel construite incat sa reziste in primul rand la astfel de situatii si presiuni externe. Un avion cade din cauza problemelor tehnice si a erorilor majore de pilotaj.
Stiu ca pilotii romani sunt printre cei mai buni din lume, asa ca deja inima mea incepe sa pulseze normal din nou si parca ma simt in siguranta la 12.000 metri. Dar oare chiar sunt?!
Parca acolo pe locurile acele mari si cu toata atentia asupra mea frica s-a disipat si am inceput sa scriu. Altitudinea si frica imi dezleaga firul gandurilor si de cele mai multe ori ma ajuta sa ma rog sau sa scriu.
Cine si ce mai este cu adevarat in siguranta in ziua de astazi? Eu cred ca ne cam mintim singuri si de fapt suntem doar mici furnicute sub pantoful unor nebuni ca nu mai au valoarea vietii umane. Personal nu sunt un om negativist, teribilist sau fricos dar de fiecare data cand constientizez fragilitatea umana ma inspaimant la gandul finalului. Dar de fiecare data imi revin cand ma gandesc la oameni, locuri si experiente frumoase din viata mea si constientizez ca pentru asta ma fost facuti, pentru frumos, pentru bine si pentru VIATA!
PEACE & LOVE PEOPLE! ♥
gabrielasimion.com 