NU CRED IN BISERICA!

Sunt sigura ca in momentul in care vezi un astfel de titlu te gandesti ca sunt un om oribil si, fara urma de indoiala, un ateu. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, asa facem cu totii: ne lasam condusi de primul impuls, ne grabim sa judecam si, de cele mai multe ori, nu ne gandim de doua ori inainte sa tragem o concluzie.

Revin la fraza mea, EU NU CRED IN BISERICA!  Este o fraza cu un impact major si cu foarte multe subintelesuri. Dar fraza asta pentru mine nu inseamna ca nu cred in DUMNEZEU! E o eroare pe care majoritatea oamenilor o fac. Nu reusesc sa faca disocierea dintre ce inseamna biserica, institutia, cladirea si oamenii care lucreaza pentru acea institutie. Si… DUMNEZEU.

EI BINE, NU SUNT ATEE! Ei bine, cred in DUMNEZEU! ACEL DUMNEZEU PUTERNIC SI UNIC STAPANITOR PESTE TOTI, care nu face diferenta intre noi, pacatosii, si care poarta alte nume in alte tari si in alte culturi pentru ca asa a fost sa fie dat.

Am incercat de-am lungul anilor sa intru in biserica si sa ma rog, din pacate, am constatat cu stuperfactie ca nu imi aduc aminte nici o rugaciune acolo. Oare de ce? Ca doar am invatat multe rugaciuni in copilaria si in viata mea…

In schimb m-am regasit pe o margine de plaja sau un varf de munte vorbindu-i Domnului, dar nu pot sa sustin ca imi si raspunde. Imi gasesc rugaciunile in cuvinte proprii cand sunt sub cerul liber si de fiecare data simt ca pot sa comunic cu El perfect de acolo sau de oriunde. „Predica de pe munte” tinuta de Isus Hristos cred ca pentru mine este un exemplu edificator legat de lucurile in care poti sa te rogi si sa te simti aproape de Dumnezeu.

Inainte sa incep acest material aveam niste dileme legate de strictetea unor actiuni din cadrul bisericii ortodoxe, pe care sincer nu o cunosteam, pana in aceasta vara cand am participat la o minunata nunta pe plaja…..catolica. Nu eram la curent cu schimbarile legale, pentru ca nu am mai participat la o astfel de activitate pe plaja si nici nu prea ma duc la nunti pentru ca nu imi plac in mod special cele traditionale roamnesti. Iar eu am intrebat de ce nu e preotul ortodox, ca stiam ca mireasa este romanca si ortodoxa. Nu am inteles initial, iar dupa ce mi-am exprimat nedumerirea, cineva informat m-a “luminat”. Se pare ca biserica ortodoxa a interzis acest lucru de ceva timp.
Am eu o remarca la o astfel de situatie…’soc si groaza’, asa eram eu in fata explicatiei respective!

Pe bune, draga biserica ortodoxa, Dumnezeu sta ascuns intr-o cladire numita biserica si El nu exista sub cerul liber?! Dumnezeu vine la program la biserica atunci cand e nunta, dar nu este diponibil pe o plaja sau pe un camp, sau intr-un parc sau pe un varf de munte?! Stiti ce, eu nu ma voi duce niciodata in biserica sa ma rog, daca ma simt cel mai aproape de Dumnezeu pe o plaja, la o nunta… Si cuprinsa de disperare vreodata nu ma voi refugia intr-o cladire numita biserica pentru a ma gasi aproape de Dumnezeu si de mila lui nemarginita…

Ce mi se pare asa de strigator la cer in toata aceasta situatie este ca oamenii nu lupta sa rezolve aceasta problema oribila, cum nu lupta pentru multe. Problema care in nici un caz nu tine de Dumnezeu, ci de oamenii care fac management si PR pentru Dumnezeu. Si care nu sunt sfatuiti de Dumnezeu insusi sa se comporte si sa actioneze intr-un anumit fel, ci iau decizii unilaterale pe care apoi le transpun in realitatea inconjuratoare ca fiind “vointa lui Dumnezeu”. Si mai strigator la cer este ca acesti oameni de peste tot fac lucruri groaznice in numele Domnului si se simt indreptatiti sa spuna ce e mai bine pentru noi si sufletul nostru.

Am calatorit in nenumarate colturi ale acestei planete, am facut cunostinta cu toate tipurile de religie si am intrat in multe cladiri religioase. Eu caut frumosul, istoria, arta si cred ca omul este capabil sa realizeze acest lucru intr-un mod fantastic in numele si in cinstea lui Dumnezeu. Dar nu cred ca aceste locuri fantastice ar trebui sa fie un loc in care Dumnezeu sa locuiasca si doar acolo sa il gasesti.

In final revin la subiectul legat de credinta mea, pe care nu m-am simtit niciodata obligata sa o explic, dar totusi cumva acum o fac… Eu cred in Dumnezeul meu atotputernic care salasluieste peste tot, dar mai ales in oamenii buni.

Clar? Clar!

PS: Imi asum reactiile super urate ce vor urma dupa acest material, stiu ca lumea simte nevoia sa scoata raul din ei inainte de a reusi sa investeasca in binele din ei.