Am promis sa va spun ce a urmat dupa Casablanca si acum este momentul sa incep o noua poveste.
Dupa un zbor scurt si o plecare dintr-un aeroport cam trist, am ajuns in Marrakesh. Deja aerul era altul, iar florile care te intampina de cand pasesti afara din aeroport iti confirma ca esti in alta poveste. O poveste plina de flori, care te insotesc oriunde te duci; sunt chiar peste tot si sunt de toate felurile, iar parfumul lor placut te invaluie in fiecare clipa.
Hotelul pe care l-am ales, Dar Rhizlane Marakesch, a fost destul de aproape de aeroport, intr-o zona nou construita care te face sa crezi ca esti intr-un modern oras european. Poti observa cu usurinta influenta culturii franceze: atat in arhitectura, cat si in limba vorbita de toti.
Am ajuns in miezul zilei in oaza care urma sa imi fie casa pentru urmatoarele doua zile. Hotelul Dar Rhizlane Marakesch este fenomenal, milioane de trandafiri colorati si parfumati te intampina din fiecare colt, flori care pur si simplu imbraca cladirile si o imbietoare piscina in gradina interioara. Am crezut ca am ajuns in Paradis si chiar nu voiam sa mai plec de acolo!
O mica-mare confuzie s-a produs la receptie si intr-un final, dupa ce am asteptat cam 2 ore, timp in care am luat un pranz absolut delicios, am primit camera. Pentru a ne sterge supararea, camera rezervata a fost transformata intr-un apartament! Apartamentul, situat la ultimul etaj al micului hotel boutique, te intampina cu un living enorm, o camera rosie de relaxare, un dormitor spatios si o enorma terasa plina de flori si porumbei. Totul intr-un stil marocan modern de un bun gust uimitor.
Dupa cateva sute de poze si video, in toate directiile, am sarit in costumul de baie si mi-am inceput programul de relaxare. Piscina, hamam si manechiura/pedichiura la SPA. La intoarcere, o ora de somn, iar seara eram gata sa iau cu asalt orasul.
M-am echipat de atac si am plecat in zona veche unde, dupa cateva strazi care traversau o piata plina de viata, am ajuns la restaurantul Riad Kniza, aflat pe acoperisul unui hotel. Aici ne astepta o cina 100% marocana: totul se comanda in avans si esti servit si indrumat pas cu pas pe parcursul cinei tale. Preparatele traditionale iti sunt explicate, pentru o delectare mai detaliata.
Fireste ca eu asteptam sa degust vestitul Tajin, si am ales unul cu miel, stafide si curmale si unul cu pui, curry si masline verzi. Mancarea marocana era oricum pe lista preferatelor mele si inainte, dar acum sunt parca si mai convinsa de cat de delicioasa poate sa fie consumata “la ea acasa”.
Ziua doi in Marrakesh a inceput mai lenesa … dar cu un breakfast copios servit langa piscina: aveam nevoie de energie, deoarece avea sa urmeze o zi intensa petrecuta in oras.
Am decis sa incepem din piata centrala veche, Place Jemâa el-Fna. La ora la care am ajuns acolo, nu se aglomerase inca, fiind prea devreme, asa ca am inceput sa batem stradutele la pas. Eu sunt fascinata de culoare, imi da energie si ma umple de vitalitate, iar stazile pline de magazine traditionale m-au incantat.
Am mers la pas in toate directiile cam patru ore, dar nu am simtit oboseala pentru ca aveam o misiune – sa descopar comorile Marrakesh-ului.
Cu harta in mana si refuzand cetatenii binevoitori care se bagau in vorba oferindu-se sa ne duca ei undeva, am reusit sa bifez cam tot ce era marcat pe harta.
Soarele ardea cu putere si am decis sa ne racorim in Jardin Majorelle Yves Saint Laurent Memoriam. Am inteles dece Yves se ratragea cateva luni pe an in acest oras, avea locul perfect, oaza lui de verdeata, flori si fericire.
DUpa tata experienta orasului eram epuizati, soarele ne-a cam venit de hac si am sa avem o seata pe terasa camerei de unde nu as mai fi vrut sa plec niciodata. Eu si porumbeii indragostiti ne-am gasit locul perfect…
Marrakesh este un loc unde imi doresc sa revin. Sunt convinsa ca mai am inca foarte multe de descoperit, iar eu TREBUIE sa vad totul.
gabrielasimion.com 