Ei bine, am facut-o si pe asta: am fost in Maroc, desi nu credeam ca o sa ajung prea curand acolo. Calatoritul a devenit facil, pentru ca in ziua de azi ai la dispozitie multe zboruri in toate directiile, dar din nefericire este mult mai periculos… multe tari nu sunt in siguranta si multe lucruri urate s-au intamplat in ultimul timp prin lume. Recunosc ca simt ca imi asum un risc de fiecare data cand sunt intr-un avion si am inceput sa am atacuri de panica frecvente. Dar merg mai departe, calatoritul face parte din viata mea si nu as putea sa renunt la el.

Recunosc, sunt o romantica, asa ca pentru mine filmul Casablanca face parte dintre  clasicele extra-romantice. Mi-am dorit sa ajung sa imi cante cineva la pianul din Ricks Cafe si sa simt ca dragostea adevarata o sa tina pentru totdeauna (bine, o sa tina atat cat vreau eu!).

Dar sa incep cu inceputul…sau finalul…am taiat rapid Casablanca de pe lista mea de locuri de vizitat si repetat, am bifat-o repede si am mers mai departe. Am sa va povestesc in urmatoarele randuri cum s-a intamplat asta.

De aceasta data am ales un hotel central si destul de luxos, Hyatt Regency Casablanca, care sa imi dea posibilitatea sa ajung rapid in toate locurile de interes, iar de acolo am luat un taxi local si am dat o tura prin orasul neingrijit si vechi.

Taxiul in sine a fost o adevarata experienta, un vechi Mercedes si un localnic uns cu toate alifiile. Ghid nu prea exista, si cei care pretind ca sunt ghizi cer niste preturi astronomice dupa care iti spun ca trebuie sa inchiriezi tu o masina ca sa il plimbi pe el sa iti povesteasca. Ei bine, eu nu am putut sa accept asa ceva si am preferat sa iau direct taxiul.

In Casablanca este plin de Dacia, de parca acolo e masina nationala! M-am simtit in Bucurestiul de acum 25 de ani lasat in paragina. Am vizitat rapid portul si piata de peste, unde am mancat cele mai gustoase stridii din viata mea si fructe de mare deosebit de proaspete si chiar foarte bune, spre marea mea surprindere.

Dupa pranz am asteptat sa se deschida pentru vizitatori Moschee Hassan-II (e cu program strict de rugaciuni) si am pornit la vizitat enorma cladire. Este a treia moschee din lume si recunosc ca este destul de impresionanta, dar nu prea aduce a cladire religioasa, inca o ciudatenie pe lista mea. Cladirea e un fel de Casa Poporului mai micuta si mai finuta, dar clar realizata de alt megaloman.

Diferenta dintre bogatie si saracie este fenomenala si este vizibila de la un metru la altul. Nu am avut curaj sa o iau pe strazile populate ale orasului. Am fost avertizati ca nu e chiar sigur.

Am vazut pe drum multe clinici estetice si am fost informata ca este unul dintre cele mai vestite orase pentru operatiile de schimbare de sex….aviz amatorilor 😉

Am facut o scurta oprire si la un magazin de plante medicinale si aromate, dar care din nou nu pot sa spun ca m-a impresionat, prea turistic din punctul meu de vedere… Nu au reusit sa ma convinga sa cumpar mai nimic, cu exceptia unui ulei de argan, foarte vestit pentru proprietatile multiple de hidratare si regenerare a parului si pielii.

Finalul zilei l-am petrecut fireste la Ricks Bar (my romantic dream), am ascultat pianistul care a interpretat toate melodiile din filmul Casablanca si am degustat cateva preparate  intr-un mix european si marocan. Mi-a prins bine acest final de zi, am resimtit sentimente demult traite si m-am bucurat sa traiesc o experienta similara.

Nu va imaginati ca nu mi-am dorit sa fac mai mult, dar majoritatea recomandarilor mi s-au parut pierdere de timp si bani. Totul este cam piperat pentru ceea ce ofera.

Concluzia mea despre acest oras este ca nu merita sa bati drumul doar pentru atat si, daca esti doritor de istorie si frumos artistic, nu cred ca asta este locul….asa ca eu m-am urcat in avion si am plecat mai departe la Marrakech unde ma astepta adevarata experienta plina de culoare cu iz de condimente aromate.